Contract individual de munca sau Conventie Civila?

contract-individual-de-munca

Sursa foto: sxc.hu

Ce alegem?

Activitatea dependenta, asa cum este prezentata de Legea 571/2003 privind Codul fiscal, reprezinta orice activitate desfasurata de o persoana fizica intr-o relatie de angajare. Relatia de angajare este reglementata prin L53/2003-Codul Muncii, republicat, ca domeniul raporturilor de munca dintre un angajat si angajator, in baza unui contract individual de munca. Orice alt tip de activitate prestata de catre o persoana fizica pentru un beneficiar, denumit si platitor de venit, reprezinta activitate independenta si este reglementata in baza Codului Civil, a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal sau a altor legi speciale.

In practica, a existat si exista o confuzie privind activitatea dependenta, deseori contractele/conventiile civile incheiate potrivit Codului Civil, cunoscute si sub denumirea de contract de prestari servicii, fiind folosite in situatia in care raportul dintre cele doua parti este de angajare si ar trebui sa faca obiectul unui contract individual de munca. Potrivit art 7.(2.1) al Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, orice activitate poate fi reconsiderata ca activitate dependenta daca indeplineste cel putin unul dintre urmatoarele criterii:

  • beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru;
  • in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca sau altele asemenea si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;
  • platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;
  • platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit.

Exemplu. O societate comerciala care deruleaza lucrari de constructii si montaj incheie un contract de prestari servicii cu o persoana fizica, denumita in continuare beneficiarul de venit, pentru servicii de supraveghere si coordonare a unei echipe de muncitori constructori, pentru o perioada de 6 luni. In baza contractului incheiat, beneficiarului  de venit i se stabileste un program de lucru de 9 ore/zi, intocmai ca cel al angajatilor, isi desfasoara activitatea in birourile special amenjate la punctul de lucru al societatii si se deplaseaza de doua ori pe luna la sediul central al societatii pentru prezentarea raportului situatiei de lucrari si pentru a participa la sedintele echipei de management. Cu ocazia acestor deplasari, societatea se obliga sa deconteze cheltuielile de deplasare.

Analizand toate aceste clauze inserate in contract si alte dovezi privind desfasurarea activitatii, putem aprecia ca, in cazul unei inspectii, organul fiscal va reconsidera activitatea desfasurata de catre beneficiarul de venit in baza contractului de prestari servicii ca fiind dependenta, obligand societatea la incadrarea acestui tip de contract ca si contract individual de munca si plata contributiilor sociale aferente de la data inceperii activitatii impreuna cu majorari si penalitati de intarziere.

Va prezentam in continuare criteriile in baza carora poate avea loc acesta reconsiderare:

  • programul de 9 ore/zi intruneste conditia de la punctul „a” al art 7.(2.1) al Legii 571/2003 privind Codul Fiscal si anume, beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare, respectand conditia impusa de platitor privind programul de lucru.
  • desfasurarea activitatii in birourile special amenjate la punctul de lucru al societatii intruneste conditia de la punctul „a” al art 7.(2.1) al Legii 571/2003 privind Codul Fiscal si anume, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie.
  • deplasarea de doua ori pe luna la sediul central pentru prezentarea raportului situatiei de lucrari si pentru a participa la sedintele echipei de management intruneste conditia de la punctul „a” al art 7.(2.1) al Legii 571/2003 privind Codul Fiscal si anume, beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare.
  • decontarea cheltuielilor de deplasare cu ocazia deplasarilor intruneste conditia de la punctul „c” al art 7.(2.1) al Legii 571/2003 privind Codul Fiscal si anume, platitorul de venit suporta, in interesul desfasurarii activitatii, cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit.

In concluzie, pentru acest tip de activitate se va incheia un contract individual de munca pe durata determinata, conform art. 83 (h), pentru desfasurarea unei lucrari, in acest caz platitorul de venit devenind angajator, iar beneficiarul de venit angajat, acesta prestand activitatea in schimbul unei remuneratii, denumita salariu.

You may also like...