Mirajul recrutarii

Probabil ca una dintre cele mai incitante profesii umaniste ale vremurilor noastre este cea de Recruiter/Consultant in recrutare. Aspirantele (rareori, aspirantii), fie ca sunt fragede absolvente de Litere/SNSPA/Drept/ nu conteaza asa de mult profilul facultatii, fie ca numara deja cativa ani in campul muncii, dar in alt domeniu de activitate, cauta prilejul de a isi demonstra abilitatile in recrutare.recrutare

Poate nu va surprinde pe nimeni ca cele mai numeroase solicitari de internship sau de reconversie profesionala pe care le primim sunt in domeniul recrutarii. Ideea de a lucra intre si cu oamenii (chiar mai bine spus, “pentru oameni”), de a fi expus unui mediu dinamic si unor sarcini de lucru mai putin monotone, cu posibilitatea de a “invata XYZ-ul” acestei profesii intr-un timp scurt, hipnotizeaza.

Intr-adevar, fara a putea ocoli o formulare devenita truism, fiecare profesie poate fi cea mai frumoasa din lume pentru cineva, daca persoana respectiva este pasionata de ceea ce alege sa faca. A fi recruiter nu face exceptie; oricat de greu pare inceputul, cu un plan pentru a depasi depasi intrebarea “Ce experienta aveti?”, merita sa te “zbati” pentru un loc in domeniul pentru care ai vocatie.

Astazi nu voi diseca vocatia in recrutare, ci mai degraba, miturile din jurul acestei “indeletniciri”, mai mult cu o doza buna de zambete, decat cu bisturiul.

Mit: aura de “flower-power”, cu focus pe “flower” – se zvoneste ca in recrutare “munca e curata relaxare” pentru ca pe coridoare apar  siluete relaxate si zambitoare, cu bujori in obrajiori, precum zanele din povesti.

Daca va doriti o profesie in recrutare pentru acest fapt, retineti ca aura de `flower-power” este o responsabilitate prevazuta de fisa postului, ca pentru orice “indeletnicire” din aria “lucrul cu publicul/oamenii”.  Daca nu poti zambi nici macar cand ai o zi buna, uita de recrutare/lucrul cu publicul/customer care s.a.m.d. La asta adaugam si faptul ca munca unui consultant in recrutare nu este (aparent) palpabila si “productiva”.

Pasiunea pentru domeniul ales, precum si  faptul ca in domeniul recrutarii veti intalni intr-un procent relevant oameni interesanti, contribuie la perceptia celorlati ca traiesti o frumoasa si nesfarsita poveste “flower”.  De 3 ori “flower”.

In realitate:  ramanem la fel de  “flower”  ca alti “saditori” iubitori ai oricarei alte profesii. Doar ca de zambet si atitudinea pozitiva avem nevoie, nu vin din ceea ce nu facem, ci din ceea ne trebuie.  Este profesia de “recruiter” usor de iubit? Depinde de fiecare.

Bine de stiut: daca veti lucra intr-o agentie, veti avea target pentru proiectele livrate. Daca veti lucra intr-o companie, cu clienti interni, va trebui sa acoperiti pozitiile vacante, indiferent de variabilele ce apar (deloc putine). Ieri.

Mit: aura de “flower-power”, cu focus pe “power”. Adica, daca lucrezi in recrutare esti un semizeu cu 3 trese: decizi pe cine angajezi/concediezi.

In realitate: indiferent daca lucrati intr-o agentie sau in departamentul intern al unei companii, cand veti profesa, amintiti-va ca si candidatii si angajatorii sunt clientii vostri. Sunt necesare in profesie pragmatismul si echidistanta, destul de ascutite, altfel, veti fi perceputi ori prea sindicalisti ori prea “securisti” (daca sunteti in departamentul intern al unei companii). Pentru finalizarea unui proces de recrutare veti avea nevoie de ambele parti, oameni si companii, candidati si angajatori. Cum le reconciliati? Aici e provocarea.

Corolar 2 –  “tatuati-va” la indemana o regula:   candidatii nu se aleg pe baza simpatiilor/antipatiilor, ci pe baza nevoilor clientilor/cerintelor companiei/postului.

Mit: in recrutare muncesti putin.

In realitate: va puteti incepe programul la ora 08.00 si il puteti termina si la 20.00. Cei mai multi candidati lucreaza si nu intotdeauna se vor putea invoi. Poate fi necesar deseori sa fiti flexibile/i in privinta programului propriu de lucru. Adaugati la acestea raportari, sedinte, discutiile cu clientii, siiii, neaparat, feedback-ul negativ catre candidatii respinsi.

Mit:  recrutarea este o munca usoara, vorbesti mult, intalnesti oameni tot timpul.

In realitate: desigur, exista domenii inalt specializate si complexe –m-as gandi la neurochirurgie. Fara a presupune operatii pe creier,  recrutarea nu este un domeniu facil.

Este o munca solicitanta psihic,  pentru ca lucrati cu oamenii si conditiile pietei fortei de munca la un anumit moment, iar tocmai acest lucru face sa apara multe variabile, independente de volumul de munca depus pentru finalizarea unui proces de recrutare sau calitatea activitatii. Multi candidati nu se vor prezenta la interviu; unii vor refuza oferta inainte de a semna; altii, intr-un procent mai mic, dupa ce semneaza. O parte dintre cei angajati vor renunta la post sau vor fi demisi in timpul perioadei de proba. Asadar, trebuie sa fiti niste persoane care sa puteti lucra intr-un domeniu putin predictibil, cu capacitatea de a va reseta in timpul unui proces de recrutare. x 5, x 10 sau cate proiecte derulati concomitent. Si cam aici se termina…matematica recrutarii.

Nu in ultimul rand, a intalni oameni tot timpul necesita o capacitate de ascultare – candidatii vor vorbi mai mult decat recruiterii. Daca nu va puteti stapani foamea de a vorbi continuu, stati un joc si mai ganditi-va.

Tot vreti sa va alaturati bransei? Va asteptam cu drag si va dorim succes.

Andreea Nichifor

HR Manager

You may also like...