In recrutare este ca in dragoste

Obisnuiesc sa spun ca in recrutare este ca in dragoste, pentru ca acestea doua au foarte multe lucruri in comun.

Odata cu anii de experienta in recrutare si in resurse umane in general, atat in consultanta dar si in-house, am facut o descoperire interesanta.

Procesul de recrutare este un drum cu doua sensuri, si ca in dragoste, se poate intampla cand recrutezi, pe cine vrei tu (ca angajator) sa nu te vrea, iar cine te vrea (ca si candidat) sa nu il vrei la randul tau. Satisfactia recruiterului este de a gasi candidatul cel mai potrivit tehnic si cu profilul personal compatibil cu organizatia din care va face parte. Astfel, ambele parti vor ajunge la un acord, fiind o buna premisa pentru o recrutare de succes si crescand probabilitatea unui parteneriat pe termen lung.

De-a lungul anilor am observat ca unul dintre lucrurile care conteaza in recrutare este chimia dintre candidat si angajator.

Dincolo de competentele tehnice necesare si care pot fi in general apreciate in cadrul unui interviu de selectie si a unor probe practice/testari profesionale, unul dintre lucrurile care va face diferenta intre candidatii cu profiluri asemanatoare in decizia de recrutare va fi chimia de care va povesteam. Un altul va fi increderea pe care o inspirati ca veti putea genera o plus valoare companiei, fiind o buna investitie pentru aceasta, dar atingem aici un subiect pe care il vom trata altadata.

Revenind la chimie in recrutare, aceasta se traduce prin usurinta cu care veti simti ca puteti comunica, felul in care rezonati in ideile pe care le exprimati, si de ce nu, „impactul vizual”. Sa va simtiti confortabil unul in compania celuilalt si sa reusiti sa transmiteti ca veti fi pe aceeasi lungime de unda.

Dupa incheierea unui proces de recrutare, competentele tehnice vor putea fi probate cel mai bine pe parcursul colaborarii, si bineinteles, acestea sunt perfectibile.

Insa compatibilitatea dintre sistemul de valori al candidatului si angajator, respectiv flexibilitatea celui dintai, vor aduce armonia sau tensiunea dintre cei doi parteneri si vor pune bazele unui „mariaj” trainic sau cu nabadai.

Desigur ca in recrutare ca si in dragoste, vom intalni „casatorii din interes”. Cele in care partenerii nu doar ca nu isi vor impartasi o chimie potrivita, dar competentele, inalta specializare a candidatului pe de-o parte, vor prima pentru angajator, pe cand stabilitatea si oportunitatile de dezvoltare profesionala vor fi esentiale pentru candidat.

Recrutarea continua sa semene cu dragostea si pentru ca nu exista reteta perfecta, iar relatiile dintre oameni, dintre angajati si companii pot fi complexe, iar fiecare poveste diferita.

Voi ce parere aveti?

You may also like...