Loc de munca in strainatate sau cariera acasa? Mirajul emigrarii.

Un loc de munca in strainatate sau cariera acasa a fost si dilema Iulianei, care ne-a fost colega in perioada unui internship pe care l-a parcurs alaturi de noi si ne impartaseste astazi experienta ei – de la visul de a studia si lucra in strainatate, la dorinta de a avea o cariera in tara.

Desi foarte multi aspira la o viata peste hotare, multi sunt si cei care isi doresc sa revina “acasa”, pentru ca isi simt inima si oportunitatile profesionale aici.

Pentru unii dintre ei, experienta emigrarii implica a-si raspunde la intrebarea – a avea un loc de munca in strainatate sau cariera acasa?

 “O sa va povestesc cum am decis ca locul meu este in Romania, ca aici imi doresc si pot avea o cariera, dupa ce initial am ales experienta de a studia in strainatate si anume “Managementul resurselor umane” la Univeristy of Bedfordshire din UK.

Totul a plecat de la o dorinta proprie care apoi a prins tot mai mult contur in urma discutiilor cu cei apropiati; terminasem facultatea de filosofie si imi doream sa-mi continui studiile de master tot in aria umanista, insa intr-un domeniu care sa rezoneze mai mult cu cerintele din piata muncii.

Alegerea de a merge in strainatate am luat-o dupa ce am aflat ca exista programe de master full time, asta insemnand un an de studiu intens, fara prea multe vacante in urma caruia devii absolvent si poti obtine diploma masterala in domeniul de studiu ales. Mai mult, o noua experinta in strainatate a reprezentat pentru mine inca o provocare, de data aceasta mult mai mare decat cele avute in timpul mobilitatilor Erasmus.

Acum eram studenta la master pe cont propriu, fara suportul niciunui centru universitar din Romania, care avea aceleasi drepturi si obligatii la fel ca toti ceilalti studenti inscrisi in institutia de invatamant. Dupa primirea cardului de student si incheirea tuturor formalitatilor, eram pe culmile fericirii, ma aflam fata in fata cu rezultatul dorintei mele, care acum devenise realitate.

Odata ce am inceput cursurile mi-am mai pierdut din acesta fericire. Fiind un program de master, asteptarile profesorilor erau foarte mari, iar timpul de studiu individual era de trei ori mai mare decat cel de la curs. Totul se desfasura într-un ritm foarte alert si la un nivel superior fata de tot ce intalnisem in experientele universitare anterioare. Fiecare curs avea o durata de sase saptamani, timp in care trebuia sa particip activ la cursuri, sa citesc materialele primite si, in plus, sa caut informatii noi necesare celor doua lucrari care trebuiau predate la finalul fiecarui curs.

Pe langa aceste activitati de baza, facem parte dintr-o asociatie studenteasca – Enactus, urmam un internship in HR pentru o companie si in plus alte activitati extracurriculare. Toate aceste activitati mi-au dezvoltat abilitatea de a-mi planifica timpul într-un mod eficient, de a fi mult mai organizata si responsabila.

Majoritatea profesorilor, cat si a colegilor, proveneau din medii si culturi diferite, dar aceste diferente nu se reduc doar la cele vizibile cum ar fi limba, traditii, obiceiuri culinare, marile diferente fiind dincolo de partea aceasta a vizibilului imediat. Ce m-a ajutat pe mine sa trec peste aceste diferente si sa reusesc sa creez prietenii de durata a fost faptul ca am luat in considerare personalitatea fiecaruia si nu mediul de provenienta, care isi pune amprenta asupra noastra, modeland-ne cultural.

Absolvireee…..!!!

Cand spun vara, imediat fac asocierea cu vacanta, una mare, care ma reincarca cu energie si vitalitate. Fiind un master full time acesta vacanta pe care o asteptam in fiecare an s-a concretizat in multe ore petrecute in biblioteca, fiind in cautare de informatii pentru disertatia care trebuia predata la inceputul lunii septembrie.

Nu a fost usor, dar tot efortul acesta mi-a adus un sentiment de implinire foarte frumos. Ziua absolvirii a fost mai mult decat o ceremonie, a reprezentat momentul in care stiam ca reusisem, terminasem cu succes studiile, toate sacrificiile isi primeau recompense.

Dupa absolvire imi doream o cariera in consultanta si simteam inegalitatile in construirea uneia intr-un interval de timp rezonabil, din experienta altor colegi de-ai mei si stiam ca adevarata alegere ar fi fost intre un loc de munca in strainatate sau cariera acasa, iar eu imi doream crestere profesionala.

Era atat de multicultural mediul in care traiam, incat uneori ajungeam sa ma pierd in multime si sa nu mai stiu spre ce ma indrept insa cea mai persistenta senzatie era aceea de a accepta pentru ani un loc de munca fara prea mari posibilitati de avansare in cariera, exemplele de acest fel fiind foarte numeroase. Asa ca mi-am ascultat inima, cel mai bun sfatuitor, si am decis dupa o analiza amanuntita sa ma reintorc in Romania, sa-mi gasesc rostul in propria tara.

Aici am trait o noua “emigrare”, de data acesta in propria tara, deoarece mi-am schimbat domiciliul din Gorj in Bucuresti.  A urmat o perioda de job hunting, care este in sine un job full time, tinand cont ca in Romania gasirea un loc de munca potrivit cu aspiratiile tale, mai ales cand nu ai experienta,  nu este o misiune tocmai usoara. Participarea la diferite targuri de locuri de munca, interviuri, teste si iar interviuri iti pot aduce noi provocari zilnice.

A fost o perioada de incertitudine, insa nu mi-am pierdut speranta. Imi doream mult sa lucrez in consultanta resurse umane sau in recrutare iar in urma unui interviu, am primit o oferta de internship in Fox Expert, care ofera solutii creative si servicii integrate in recrutare, administrare personal, servicii de salarizare, consultanta, functionand ca un departament de resurse umane externalizat pentru companii.

Am acceptat bucuroasa oferta si am inceput sa cunosc lumea HR-ului, in special a recrutarii, acum aflandu-ma de partea cealalta, a celor care evalueaza candidatii. Munca de recruiter este dinamica, provocatoare, interesanta si complexa. A lucra in recrutare implica responsabilitate, tenacitate, sa ai o buna stapanire de sine, sa comunici eficient, sa fii impartial, sa ai spirit de observatie, sa fii de incredere si sa ai  etica in relatiile cu oamenii.

Am simtit ca am avut multe de invatat de la profesionisti care mi-au oferit nu doar experienta invatarii, dar si o echipa in sanul careia m-am simtit “ca acasa”. 

Dupa cateva luni de internship in recrutare am avut o alta oportunitate, aceea de a gasi un loc de munca permanent in domeniu si astazi fac parte din echipa de HR a unei companii multinationale.

Simt din plin ca a fost o alegere mai mult decat inteligenta sa ma indrept spre domeniul resurselor umane si ma bucur ca intre munca in strainatate sau cariera acasa am ales dupa studii sa ma intorc pentru o cariera in ROMANIA.”